Maroc: între vis și realitate

Încă de pe vremea copilăriei, când mă uitam împreună cu bunica la „Clona” – povestea unei iubiri interzise între un brazilian şi o fată de origine musulmană – am fost puternic impresionată de Medina din Fez. Acela a fost momentul în care un vis, de a străbate aceleaşi străduţe ca şi protagoniştii, a început să-şi facă loc în imaginația mea.

După mult timp de gândire, şi de călătorit exclusiv prin continentul european, în 2019 m-am înarmat cu curaj şi mi-am rezervat un loc pentru un circuit în Maroc.

Maroc, oficial Regatul Maroc, este acea ţară din nordul Africii, situată între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, al cărui teritoriu aproape că se atinge cu peninsula Iberică la Strâmtoarea Gibraltar. Marocul oferă o diversitate şi o cromatică deosebite, pornind de la faimoşii Munţi Atlas până la cunoscutele dune ale deşertului Sahara, dar cuprinzând totodată şi alte peisaje epice precum câmpii, cascade şi oraşe antice.

În Fez, fosta capitală a Marocului, putem regăsi obiective turistice precum Palatul Regal din Fez, reşedinta regelui Mohamed al IV-lea (1859–1873), unde se pot observa de îndeaproape însemnele puterii monarhice, şi Universitatea Quaraouiyin, fondată în anul 859. Ştiaţi că este cea mai veche din lume? Mai prestigioasa Universitate Al-Azhar din Cairo, stâlpul teologiei islamice sunnite, a fost înființată un secol mai târziu, în 970. Iar prima universitate europeană a luat naștere la Bologna abia în 1088 (Alma Mater Studiorum).

Punctul de interes al zilei, cel puţin pentru mine, a fost incursiunea în Medina din Fez, locul în care vă spuneam că visam să ajung de mică. În arabă, medina înseamnă oraș, însă în contextul marocan de astăzi prin acest termen se face referire la centrul istoric înconjurat de ziduri al orașelor din nordul Africii. Această datează undeva din secolul al IX-lea, fiind cea mai mare şi cea mai veche din nordul Africii, şi tocmai datorită importanţei sale istorice şi culturale a fost inclusă în Patrimoniul Unesco, încă din 1981.

Pe străduţele întortocheate și labirintice ale medinei, se poate găsi absolut orice: „munţi” de condimente, hammam-uri (băi publice), leacuri şi machiaje naturale în vechile farmacii berbere, vopsitorii, ateliere de meşteşuguri tradiţionale. La atelierele de ceramică, am descoperit cum se fac celebrele vase de lut pentru tajine (un preparat tradițional marocan), mâna lui Fatima precum şi multe alte obiecte meştesugăresti; la cele de ţesut, am aflat secretul eşarfelor şi covoarelor ţesute tradiţional şi am avut ocazia să ne învăluim eşarfele în zeci de moduri precum berberii. Renumita Tabacărie Chouara ne-a oferit prilejul de a cunoaşte misterul uneia dintre cele mai vechi tradiţii din Maroc, vopsitul pieilor. Totuşi, fiţi avertizaţi că mirosul este destul de puternic! Pentru a-l mai îmblânzi, localnicii vor încerca să vă ofere mentă în mod „gratuit”.

O altă zi a început cu o privelişte hipnotizantă asupra oraşului Chefchaouen, denumit şi „perla albastră a Marocului”. Chefchaouen se evidenţiază prin faptul că toate clădirile sunt vopsite în albastru. Pun pariu că, odată ajunşi acolo, o să realizaţi că nici nu ştiaţi că există atâtea nuanţe de albastru!

Şi dacă te întrebi cumva care este motivul, nimeni nu ştie cu certitudine asta. Unii presupun că este o culoare care alungă ţânţarii; alţii, mai spirituali, că simbolizează cerul sau apa; iar alţii, mai pragmatici, spun că a fost pur şi simplu pentru a atrage turişti. Probabil că nici nu mai contează, pentru că prin nuanțele sale, orașul radiază un farmec aparte şi este cel mai „instagramabil” loc din Maroc!

În drum spre Essaouira, am oprit la o cooperativă de femei, unde se face argan, în mod manual. Arganul reprezintă una dintre principalele surse de export pentru Maroc, deşi în prezent existenţa arborilor de argan este periclitată de o populaţie crescută de caprine, care împiedică creşterea lor urcând şi mâncând frunzele şi fructele. Essaouira, probabil cel mai relaxat oraş din Maroc, este situat pe coasta Atlanticului, motiv pentru care reprezintă un punct de interes pentru surferi din lumea întreagă. Vântul aici este omniprezent!

De asemenea, ai ocazia aici de a mânca peşte proaspăt, scos direct din ocean. Dacă totuşi nu eşti fan peşte şi fructe de mare, poţi degusta celebrele tajine, mâncarea prin excelenţă a marocanilor, o tocăniţă caldă, cu un amestec de carne fragedă, legume şi condiment.

Casablanca este considerată capitala economică a Marocului, chiar dacă capitala politică este Rabat. Aici se poate vizita a doua cea mai mare moschee din lume, după cea de la Mecca, o adevarată minune arhitecturală. Moscheea, a cărei construcţie a fost vast criticată de anumite sectoare ale societăţii datorită costurilor ridicate, are 30 000 m2, şi a fost construită în decursul a opt ani, de către 10 000 de persoane ce au lucrat la ea neîntrerupt. A fost inaugurată în 1993, având o capacitate atât de mare încât se pot ruga aici 100 000 de oameni simultan, 25 000 în interior, iar aproximativ 80 000 la esplanada exterioară.

Desigur că o calătorie în Maroc nu se poate încheia fără o plimbare la apus pe cămilă, prin imensitea deşertului Sahara. Seara am făcut un foc mare de tabără şi s-a stat la poveşti şi la dans până spre miezul nopţii, având şi o privelişte plăcută înspre cerul înstelat. Două lucruri trebuie să ştiţi despre deşert: noaptea acolo este foarte răcoroasă, aşa că vă recomand haine groase, şi oricât aţi încerca, o să vă pricopsiţi cu nisip pe tot corpul, pe haine, şi în încălţăminte!

Ultima zi am petrecut-o în Marrakesh, sau „Oraşul Roşu”, denumire care îi vine de la casele din lut, care se păstrează şi în prezent în forma iniţială. Am pornit dis de dimineaţă spre Grădinile Majorelle, care se întind pe o suprafaţă de 9 000 m2 şi unde putem găsi sute de exemplare botanice exotice din toate colţurile îndepărtate ale lumii. Acest loc a fost construit timp de 40 de ani de către artistul francez Jacques Majorelle, iar în 1980 a fost achiziţionat de către celebrul designer Yves Saint Laurent, pentru a-l salva de la distrugerea lui pe mâna dezvoltatorilor hotelieri.

Vizita obligatorie aici este celebrul Souk Djemaa el Fna. Nu ai văzut Marrakesh-ul, dacă nu ai trecut pe aici! Seara, Djemaa el Fna este însufleţită cu muzică, spectacole cu animale, o mulţime de oameni şi arome infinite. Aici vei găsi dresori de şerpi, de maimuţe, acrobaţi şi mulţi alţi artişti stradali. Dacă eşti femeie trebuie neapărat să încerci un tatuaj cu henna, dar încearcă să ai grijă, pentru că aici oamenii sunt foarte insistenţi. Eu însămi am fost abordată de o femeie marocană pentru un tatuaj şi am ajuns astfel să mă pierd de grup. Acum mi se pare o întâmplare amuzantă, dar recunosc că pe atunci mi-a fost puţin teamă, deoarece după mai bine de o oră de umblat prin piaţă, înca nu găsisem pe nimeni din grupul meu, deci fii mereu pregătit să te pierzi prin Maroc.

Maroc are multe alte lucruri de oferit; din păcate, nu am reuşit să le redau pe toate în acest articol, însă aş vrea să mai menţionez pe scurt, situl arheologic de la Volubilis, Ait Ben Haddou, sat aflat pe lista Patrimoniului Unesco, unde s-a filmat o parte din Games of Thrones, studiourile de film Atlas din Ouzarzate, Gorges du Dades, un peisaj muntos, care ne aduce aminte de Transfăgărășanul românesc.

Maroc nu a fost destinaţia la care mă aşteptam, dar asta cu siguranţă pentru că nu m-am documentat îndeajuns înainte de calătorie. Pentru mine, a fost un loc al contrastelor: contrast de mirosuri îmbietoare și respingătoare, de curăţenie și mizerie, de nou și vechi, de siguranţă și teamă, în funcţie de locurile prin care treceam. În definitiv, un contrast între bogăție şi sărăcie, dar totodată un adevărat carnaval al simţurilor, care face din Maroc o ţară care merită vizitată, cel puţin o dată în viaţă.

Retrospectiv, după ce m-am trezit din amețeala de mirosuri și culori, pot spune că experienţa mea marocană m-a determinat să ies din zona mea de confort. Am făcut-o călătorind cu oameni necunoscuţi, alături de care am ajuns să descopăr și să cunosc o altă cultură, motiv pentru care pentru mine a fost o aventură absolut necesară şi binevenită. Visurile devin realitate!

Raluca Deac

%d bloggers like this: