Malaz Almasri
Poporul român este un popor cald. Probabil că aceasta este o trăsătura caracteristică, însă ceea ce este surprinzător este asemănarea dintre caracteristicile acestui popor și poporul arab.
În ceea ce privește modul în care își manifestă dragostea pentru soare și căldură, românii tind să exagereze, dar vei spune „Cine nu iubește soarele?…” Majoritatea oamenilor iubesc soarele! Într-adevăr, dar nu ca frații noștri români. Pentru ei o zi frumoasă este o zi însorită, iar ziua de vacanță trebuie să fie însorită, altfel nu se poate. Cea mai mare mâhnire este atunci când o zi însorită de iarnă este pierdută la muncă, în loc să te plimbi pe afară.
Posibil să fi exagerat importanța acestui lucru, dar am fost surprins să citesc adesea (pe buzele lor) pe fața lor fascinația pentru cerul senin și soare. În primul meu an în România, îmi amintesc că au încercat să mă convingă ca voi fi șocat de vremea rece și mă invidiau pentru vremea din țara mea. Vremea în Romania este însorită vara, rece iarna, luminoasă primăvara, galbenă toamna… În această țară fiecare din cele patru anotimpuri are propria strălucire.
Revenind la idea inițială, ca ei sunt un popor cald, ea poate fi rezumată prin faptul că acest popor se bucură de vreme. Reflectând asupra unora dintre trăsăturile lăudabile caracteristice arabilor, probabil cea mai reprezentativă este dragostea lor de a acorda o mână de ajutor străinilor și capacitatea lor de a oferi un zâmbet, când îi întrebi spontan despre un loc anume sau despre o destinație în timp ce te plimbi pe aleile lor. Ei sunt simpli și spontani și te simți apropiat de ei și relaxat.
Românii sunt un popor care iubește viața. Îmi amintesc surprinderea mea, când au fost curioși despre cum arată țara mea și ce lucruri obișnuiam să fac acolo, cum îmi petreceam timpul. Îmi amintesc reacția lor când m-au auzit prima oară, vorbind arabă. Într-o zi, i-am invitat pe câțiva dintre prietenii mei să bem cafea arăbească, pe care am adus-o din țara mea și care era amestecată cu (hal sau) cardamom. Când i-am întrebat cum li se pare, au spus că „Este cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată!”
Nu știu dacă chiar le-a plăcut cafeaua, sau dacă ei sunt niște oameni extrem de drăguți și curioși despre o altă cultură, dar tind să cred că e ultima variantă. Acum câțiva ani, prietenul meu a început să cumpere boabe de cardamom și să mănânce uneori cardamom crud, arătându-și mândria în fața mea. Un lucru esențial pentru români este să bea cafea dimineața, iar cafeaua arăbeasca sau turcească este considerată ca fiind extrem de rafinată pentru ei, „un lux”.
Melodia lui Amr Diab „Habibi ya nūr `ayn” („Iubito ești strălucirea ochilor mei”) este considerată ca fiind melodia lor arăbeasca preferată, dar și cea mai cunoscută. Și într-adevăr pe canalele de televiziune din România se poate viziona versiunea românească a melodiei. Da, se pare ca stilul și ritmul flamenco este ritmul favorit al românilor.
Ca să fim obiectivi, cultura română diferă de cultura noastră arabă, însă caracteristicile culturii române sunt mai apropiate de mediul oriental, decât de cel occidental, de caracteristicile țărilor Europei Occidentale.
المركز الثقافي العربي 